“Şcoala este, pentru majoritatea copiilor, locul în care ei îşi revăd prietenii şi în care îşi construiesc relaţiile sociale. Un loc în care ei simt toate emoţiile umane: iubirea, tristeţea, gelozia, bucuria, frica, un loc unde ei se descoperă pe laturi noi ale fiinţei umane: sexualitatea, competitivitatea, prietenia, îndrăgostirea. Pentru extrem de puţini copii, şcoala reprezintă locul în care ei îşi clădesc viitorul professional.”
Michael Thompson
Ţinând cont de cele spuse mai sus, echipa şcolii noastre se străduieşte ca învăţarea să rămână o plăcere şi o aventură. Ea este însăşi aventura evoluţiei omenirii. Copiii trebuie însufleţiţi şi inspiraţi să facă paşi către cunoaştere, nu împinşi şi ţinuţi de mână autoritar.
Orele de şcoală trebuie presărate cu surprize, încântare, strigăte de izbândă. Fiecare profesor care intră în clasă trebuie să se întrebe :
- „Care este motivul pentru care un copil ar veni cu plăcere la ora mea?”
- „Ce pot eu să fac pentru a-l atrage?”
În ochii copiilor trebuie să licărească mereu curiozitatea şi setea de cunoaştere. Profesorul este doar scânteia care aprinde focul. De incendiu se ocupă dorinţa nestăvilită a celui care caută şi în sufletul căruia s-a aprins licărul dorinţei de a şti mai mult. Copilul este cel care caută, creează, testează, colecţionează experienţe. Copiii trebuie să îşi dorească să caute singuri informaţia, să pună neobosit întrebări şi să nu se mulţumească cu autoritatea academică a profesorului.
Copilul trebuie conştientizat că mintea lui are aripi, că poate face orice atâta timp cât îşi doreşte cu adevărat, că eşecul este parte a învăţării, iar greşeala este o cale de a ajunge mai departe. Profesorul este dator să respecte greşeala copilului, deoarece copilul aşa învaţă, şi să cultive o atitudine prietenoasă faţă de greşeală, pentru că ea ne ajută şi ne indică unde trebuie să lucrăm mai mult. Fiecare greşeală este o oportunitate de a învăţa.
Ca să poată învăţa cu plăcere, copilul trebuie să fie parte activă a procesului de învăţare, să fie provocat, să inoveze, să ia decizii, să comunice, să fie flexibil şi rezistent la frustrare. Nu credem în exersarea memoriei prin recitarea de poezii, ci într-o exprimare coerentă şi expresivă.